O nouă viziune asupra lumii (1) – Sinele colectiv și contagiunea socială

Marea realizarea a fondatorului psihologiei analitice, Carl Gustav Jung, elevetianul care pentru a-și cunoaște sinele a parcurs calea de la medic la psiholog și psihiatru, a fost descoperirea că, toate ființele umane împărtășesc același sine. Întrebarea „Cine sunt eu?” depinde direct de întrebarea „Cine suntem noi?” Oamenii, sunt singurele ființe care își pot crea un sine. Fără existența unui sine colectiv un om nu poate avea un punct de vedere personal și o perspectivă unică asupra lumii. Evident este vorba de sinele fals, egoul sau sinele din umbră, pe care și-l formează omul imediat după ce se naște și care, în viziunea lui Jung, este conectat la „subconstientul colectiv”. Ideea că noi ne-am creat un sine separat și perfect izolat este o iluzie. În realitate noi am accesat imensul rezervor al tuturor aspirațiilor, impulsurilor și miturilor umane. Iar cei care au intermediat accesul la acest imens rezervor au fost, cei trei factori esențiali în formarea noastră, părinții, familia și societatea. Noi ( Eu), am mers mai departe cu desăvârșirea acestui sine fals, încărcând în continuare imensul rezervor al conștientului colectiv. Acest subconștient comun este sălașul sinelui colectiv din umbră sau, cum se mai spune al umbrei noastre sau și mai scurt al Umbrei. Medicul, avocatul și scriitorul american de origine indiană, Deepak Chopra, detaliază în mod minunat acest concept de umbră, introdus de Jung : „Termenul de „subconstient colectiv” este mai degrabă unul tehnic, sinele comun pe care îl împărtășim cu toții fiind esențial pentru supraviețuirea noastră. Să luăm câteva exemple. Noi depindem de subconștientul colectiv atunci când :
– Avem nevoie de sprijinul familiei sau al prietenilor noștri apropiați
– Ne alaturăm unui partid politic
– Ne oferim ca voluntari pentru o activitate de caritate sau comunitară
– Ne înrolăm pentru a lupta pentru țara noastră sau când o apărăm într-un fel
– Ne identificăm cu naționalitatea noastră
– Gândim în termenii: „noi contra lor”
– Un dezastru petrecut în altă parte ne afectează personal
– Suntem cuprinși de teamă ca urmare a unei isterii colective
Deși toată lumea încearcă să se desprindă de acest „noi”, acest lucru este deocamdată imposibil. Coaliția dintre „eu” și „noi” nu este deloc comodă. Când vine vorba de umbra colectivă, oamenii se luptă să iasă de sub incidența ei ( societatea nu va înceta niciodată să se îndrepte către direcții pe care le dezaprobăm). Acest lucru este chiar mai greu decât să ieși de sub influența familiei, care nu reprezintă decât primul nivel al sinelui colectiv, cel pe care îl sesizăm mai ușor. Din păcate familia a investit mult prea mult în imaginea pe care și-a cultivat-o în legătură cu el, copilul răsfățat sau adolescentul rebel, pentru a renunța cu una cu două la imaginea creată. Interesul ei este să păstreze vechea imagine, nu să accepte identitatea pe care și-o reclamă cel în cauza. Ei bine societatea este chiar mai dură în această privință, nefiind deloc înțelegătoare. Ea și-a înfipt cârligele invizibile în noi toți. Astăzi, prin noua abordare holistica, știința, a venit cu dovezi clare în sprijinul teoriei lui Carl Jung. A fost nevoie să fie descoperite așa-numitele molecule-mesageri pentru a demonstra că cerebelul traduce toate emoțiile prin secreția de substanțe chimice echivalente. Atunci când aceste molecue-mesageri ajung în fluxul sanguin și invadează sutele de miliarde de celule, fericirea sau nefericirea omului sunt transmise inimii, ficatului, intestinelor și rinichilor. Peste noapte, medicina minții și corpului a căpătat astfel o bază științifică „reala”, căci nimic nu pare mai real în ochii oamenilor de știință decât substanțele chimice. Dar știința a mers mai departe pe urmele lui Carl Jung punând bazele unui nou concept foarte mult studiat astăzi și anume „contagiunea sociala”. Doi cercetători de la Harvard, Nicholas Christakis și James Fowler au sugerat prin descoperirile lor că există fire conectoare invizibile care străbat întreaga societate. Noile cercetări legate de contagiunea socială acreditează faptul că există o minte unică ce coordonează nu doar modelele și trendurile generale, sau imitarea semenilor, ci și cunoașterea de la distanță a acțiunilor celulelor cerebrale de către alte celule cerebrale, ceea ce explică de ce doi gemeni aflați la distanță de mii de kilometri unul de celălalt pot ști ce face celălalt în momentul respectiv. Contagiunea socială stârnește valuri deoarece se bazează pe date științifice, iar posibilitatea de a împărtăși cu toții aceeași minte poate schimba din temelii religia, filozofia și chiar semnificația vieții în general. Singura concluzie pe care o putem trage este că evoluția umanității nu a depins de creierul oamenilor, ci de mintea pe care au împărtășit-o aceștia. Subconștientul colectiv este biblioteca minții, depozitul tuturor experiențelor din trecut ale umanității, la care noi avem acces. Nimeni nu a putut da vreodată un răspuns singular la întrebarea : „Cine sunt eu?” Sinele uman este fluid și se află într-o schimbare continuă. El include propriul sine, dar și sinele pe care îl împărtășim cu toți ceilalți oameni. Dacă dorim să descoperim sinele real, noi trebuie să pătrundem în lumea umbrei și în fluxul ei constant. Așadar este important să înțelegem că umbra este o creație a omului, făurită în subconștientul colectiv. Era umbrei nu se poate sfârși decât dacă vom alege UNITATEA în locul separării. Practic, soarta sinelui divizat se află în mâinile fiecăruia dintre noi”. Va continua. Urmăriți rubrica Viața spirituală pe blogul nostru.

Oferit cu multă iubire de BIOVIVO

Acest articol a fost publicat în Viata spirituala și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la O nouă viziune asupra lumii (1) – Sinele colectiv și contagiunea socială

  1. ioanaghe zice:

    citind post-ul, mi-am adus aminte de ce am auzit odata la un seminar motivational, cum că noi suntem media a celor 5 persoane cele mai aproapiate noua. Imi place cum ai abordat problema sinelui din perspectiva unui flux constant !

    Apreciază

    • Biovivo zice:

      Mulțumim pentru comentariu. Media celor 5 persoane poate fi luată ca o metaforă. Dacă am merge mai departe însă în analiza omului cu această medie matematică, am ajunge la concluzia că pe total stăm bine, luând în calculul mediei și sinele nostru adevărat. Spun asta pentru că nu sinele acesta fals creat de om este sinele nostru adevărat. Noi nu avem decât un sine iar el transcede subconștientul colectiv creat. Pentru asta însă conștiința trebuie să devină unitară. Numai atunci umbra își pierde puterea. Este subiectul care îl vom dezbate în postările viitoare pe blogul nostru.

      Apreciază

  2. calinakimu zice:

    Stiinta patrunde in forta in domenile pana nu de mult tabu ale religiei. Exista trei aspecte ale cunoasterii : cunoscutul, necunoscutul si incognoscibilul. Daca stiimta , repet, pana nu de mult sustinea ca nu exista decat cunoscutul si necunoscutul, refuzand incognoscibilul, acum unii oameni de stiinta, adica nu stiinta ca disciplina, au fost neviti sa recunoasca incognoscibilul, adica misterul, cel ce NU poate fi cunoscut vreodata. Biserica a admis de la inceput incognoscibilul, dar intrerpretarea cunoscutului si a necunoscutului ramane la cheremul unei subiectivitati substantiale.
    Totusi, in clipa in care stiinta va continua sa explica ca reactile strailor sufletesti se reduc la niste substante ce se varasa in sange…Eminescu, Omar, Tagore, par niste tampiti, poeti care traiesc iubirea…Omul de stiinta cand sta sub un copac intr-o seara cu luna…soptind vorbe de dragoste, recitand eventual poeziile acestor poeti…cum isi explica iubirea? Prin hormonii cu care este invadat sangele? Iubirea, aceasta energie poate fi explicata? Daca DA…ea va dispare.
    Omul este o parte a existentei, un produs secundar…Cum va putea cunoaste partea intregul? Intregul fiind infinit, nu are „vecini”, nu are hotare, este UNUL, nu doi…Existenta este una, ea nu poate fi ingradita, este infinita iar infinitul nu poate fi cunoscut. Misterul va ramane…
    Omul face parte din intreg, cum il poate cunoaste daca nu este separat de el?! Oceanul stie totul despre picatura…invers este imposibil.
    Sa nu ne iluzionam prea repede…Stiinta ca sistem ramane neclintita, chiar daca unii savanti ca indivizi incep sa vada dincolo de rigorile stiintei. Demistificarea universului nu va duce decat la nefericire, la plictis. Viata fara mister…nu mai are sens.Cand totul este explicat, cand totul este fapt real, ai terminat cu el…Datorita misterului viata ramane vie si cat timp oamenii de stiinta se indragostesc, mai avem o sansa…
    Epoca noastra este foarte prozaica. Pana si muzica si poezia s-au pierdut parfumul, muzicalitatea. Asta, deoarece muzica si poezia sunt mistere izvorand din iubire. Copiii care traiesc misterul exulta de bucurie…batanii de nefericire, ei CICA cunosc. Fericirea este direct proportionala cu misterul. Omul de stiinta va incerca sa reduca misterele la fapte…pe cand cel religios sa reduca faptele la mistere. Se pare ca lumea era mai fericita , chiar daca era mai saraca , cand era mai religioasa(ca stare sufleteasca). Viata este frumoasa cand devine poezie, cantec, zbor spre necunoscut…
    In articol se spune ca „nimeni” nu a raspuns la intrebarea „cine sunt eu”…?! Oare Iisus, Budha, Mahomed, ca sa amintesc doar pe cei mai cunoscuti…sa nu fi raspuns la aceasta intrebare ?!

    Apreciază

    • Biovivo zice:

      Căline, mă bucură mult comentariul tău, pentru că vine în sprijinul celor afirmate de mine în articolul postat despre sinele colectiv și contagiunea socială. Chiar dacă ai folosit cuvintele cu mult talent literar, argumentele și raționamentele tale arată cât de prezentă este Umbra în tine și în noi. Comentariul tău este de fapt o minunată exemplificare a diversității cu care se manifestă sinele colectiv în fiecre din noi. Dacă îți vei aborda superficial propria umbră, aceasta va continua să persiste, întrucât ea nu reprezintă un dușman la fel de ușor de înțeles precum o boală, un demon sau chiar răul cosmic. Umbra reprezintă un aspect al realității absolut elementar, un aspect al vieții, iar singura care se poate confrunta cu el este înțelegerea perfectă. Da, eu cred că știința se va contopi cu religia, chiar dacă a fost cu un pas în urma ei, și am mai spus asta în diferitele scrieri postate pe blog. Știința a parcurs diferite stadii evolutive pentru că omul a parcurs aceste stadii evolutive. Știința este o manifestare a a oamenilor, nu poate fi privită ca o entitate separată de oameni. Dacă blamăm știința, blamăm omul, blamăm viața, blamăm iubirea. Stiinta, nu „… explică, că reactile stărilor sufletești se reduc la niște substanțe ce se varsa în sânge….” Asta este numai percepția ta. Este numai interpretarea ta, datorată influentei umbrei. Afirmația că prin descoperirea de către oamenii de știință a moleculelor-mesager „….. Eminescu, Omar, Tagore par niște tâmpiți, poeți care trăiesc iubirea…..” este tot interpretarea ta datorată umbrei. Eu am perceput cu totul altceva. Pentru mine, omul de știință a spus cu totul altceva și a spus ceva minunat, că suntem un TOT, suntem UNITATEA. Stările sufletești ale omului se transmit corpului fizic, pe care îl pot influența, modifica, schimba, după cum și corpul fizic poate transmite stări sufletești către corpurie noastre subtile. Da, am afirmat că răspunsul la întrebarea „..cine sunt eu…” este legat de răspunsul la întrebarea „…cine suntem noi…” și eu cred că Iisus, Budha, Mahomed, au răspuns, de fapt, la întrebarea „cine suntem noi” , și nu la „cine sunt eu”. Te aștept în continuare cu multă bucurie la comentarea viitoarei postări

      Apreciază

      • calinakimu zice:

        Iisus si cei ca El…nu vede NOI…ei vad doar UNUL… Insasi notiunea de noi…este „umbra”. Stiinta spune despre revarsarile hormonale in sange…nu eu, cu toate ca sunt de acord ca se petrec astfel de lucruri…Dar ce este in „spate”…este REALITATEA. Revarsarea este doar efectul…
        Stiinta este reprezentativa modului cum a evoluat gandirea MATERIALISTA. Eu am „fortat” spunand ca Eminescu sau Tagore sun tampiti…Sunt tmpiti pentru oamenii de stiinta ce vor sa explice inexplicabilul. Si nu uita ca despre Unitate oamenii religiosi au descoperit acum 6000 de ani ce acum stiinta se straduie sa explice…
        Notiunea de umbra, este acea de ego, este aceea de dualitate, de fragmentare… De ce interpretezi ca un vot de blam faptul ca am fost candva , si suntem influientati de un mod de gandire ca tine mai mult de „gandire” ? Este un FAPT ! Stiinta nu poate peste noapte sa stearga cu buretele „metodele” de cercetare care merg pe ideea…”pipai deci exist” ?! Acum, repet, sunt unii oameni de stiinta, ca formatiune, ce parasesc metodele clasice de cercetare, in favoarea celor para-clasice(n-am licenta)…Impreuna cu oamenii „religiosi”, adica nu inregimentati in cutumele dogmatice ale unui cult….pot sa-si dea …”inima de la inima”…si sa descopere impreuna doar ce ESTE de descoperit.
        In rest…eu sunt RELIGIOS-stiintific …fata de tine care esti STIINTIFIC-religios. Este evident…nu?!

        Apreciază

  3. Biovivo zice:

    Însăși faptul că tu ai o convingere evidentă despre cine sunt eu și cine ești tu, dovedește cât de duală este abordarea aleasă. Mentalul, analizând bagajul de cunoștințe depozitate în subconștient, a găsit repede „etichetele”, RELIGIOS-științific și „evident” ȘTIINȚIFIC- religios. Până și majusculele au rolul lor în această „evidența” exprimată în cuvinte. Credința pe care o am, exprimată ca si tine în cuvinte, utilizând și majusculele, este că în această clipă, Eu Sunt Ceea ce Sunt, așa cum Tu Ești Ceea Ce Ești. Oricum ai spune însă, în abordarea acestui subiect, bagajul de cuvinte din mentalul nostru, nu este suficient. Am dezbătut subiectul comunicării și percepției științei, în articolul Știință și Religie, în care nu întâmplător, prima parte se ocupă de „Comunicarea prin cuvinte” iar partea a doua se ocupă de „Omul de știință și cunoașterea de sine”. Nu știu dacă ai citit cele două postări, dar chiar la tine m-am gândit când le-am scris, cunoscând aversiunea ta față de omul de știință. Îmi pare rău că nu ai citit cu atenție aceste articole. Dacă vei avea timp să le citești cu atenție, voi fi bucuros de comentariile tale. Într-un fel , am pregătit cititorul pentru înțelegerea postărilor ce urmau să vina. Revin la comentariul tău actual. Oamenii de știință au apărut acum cca 300 de ani, nu este de mirare că oamenii religioși au descoperit înaintea oamenilor de știință conceptul de Unitate. Omul de știință nu a făcut altceva decât să explice unitatea materialului cu spiritualul. Dar pentru asta a trebuit să se ocupe mai întâi de materialism de care nu se ocupase nimeni, nici chiar omul religios. Abordarea newtoniana a științei, prin MATERIALISM – REDUCȚIONISM – DETERMINISM, a fost o etapă necesară dar insuficienta pentru ca omul de știință să pătrundă în tainele religiei. De aceea acum a apărut abordarea bazată pe ENERGIE – HOLISM – INCERTITUDINE, în care limita cunoașterii o reprezintă DIVINITATEA. Este chiar un curent al științei în expansiune, nu este apanajul numai a câtorva oameni de știință cum sugerezi tu. Sigur, mai sunt printre ei oameni de știință „realisti”, care neagă sinele după cum mai sunt și „idealisti”, care neagă materia, ca fiind o iluzie, dar omul de știință actual, cel ce abordează în mod holistic INCERTITUDINEA nu poate fi decât un mistic ce acceptă UNITATEA. Cât despre invocarea lui Iisus în comentariul tău, pot spune că Iisus, este Conștiința care transcede cuvintele. El, când vorbea, încărca, cuvintele rostite cu energie divină. Cei care ascultau, percepeau energia Lui divină, nu cuvintele. Scrierile, fie ele Biblice, nu pot fi percepute la fel ca și cuvintele vorbite. Cu atât mai mult, oamenii de astăzi, când citesc Biblia sau o postare pe blog, înțeleg textul, în mare măsură din percepția lor și mai puțin din ce a vrut să spună cel ce a scris textul. Asta în afara cazului în care cel ce scrie își propune să manipuleze cititorul într-o anumită direcție, dorită de el. Dar și în acest caz tot percepția cititorului este covârșitoare în înțelegerea subiectului. Cu totul altfel stau lucrurile atunci când cei doi comunicatori stau față în față, unul lângă altul. Așa că te aștept pe la mine, la un pahar de vin roșu, pentru o comunicare mai amplă

    Apreciază

  4. Sinele colectiv este de fapt o masinarie foarte bine gandita. „Unde sunt multi puterea creste!” Este o munca foarte grea sa iti descoperi sinele tau superior si sa poti lua decizii favorabile tie fara a tine cont de multimea celor din jur, dar, nu este imposibil. Parerea mea ca atunci cand te descoperi pe tine cu adevarat, renunti la prejudecati si te iubesti cu adevarat pe tine insuti ai descoperit o adevarata comoara. Viata ta se schimba odata cu acest pas. Sinele colectiv ne influenteaza intr-adevar sanatatea, mentalitatea, viata insasi si deciziile pe care le luam.

    Apreciază

    • Biovivo zice:

      Bine ai venit pe blogul nostru Cosmina. Așa este, doar atunci când descoperi sinele tău adevărat, viața devine o fericire continuă. Dar pentru asta, mai întâi trebuie să ieșim de sub dominația umbrei noastre, de sub dominația acestei …„masinarii foarte bine gandita”. De aceea spui tu că …”este o muncă foarte grea să îți descoperi sinele superior”.Soluția nu este să renunți la umbră, pentru că nu vei reuși, trebuie doar să nu mai fi condusă de ea. Ea, umbra, te conduce, clipă de clipă, cu ajutorul mentalului. Aici, sunt generate gândurile, alimentate din marele rezervor al subconștientului colectiv. Deciziile luate în mental, cu umbra la conducere, sunt numai în interesul ei. Iar interesul umbrei este ca tu să nu renunți la dominația ei. Cum poate fi altfel, de moment ce umbra este sinele tău fals ? Atunci când îți descoperi sinele tău adevărat, când te descoperi pe tine cu adevărat, nu înseamnă că umbra va dispare, ea va fi tot acolo, dar nu te mai poate conduce. Atunci o conduci tu pe ea, o vei folosi ca pe orice unealtă de care ai nevoie în anumite momente. Cum poți ajunge aici ? Totul este la îndemâna ta. Urmărește în continuare postările noastre din seria „O nouă viziune asupra lumii”.

      Apreciază

  5. Camelia zice:

    Suntem ceea ce căutăm să aflăm.

    Apreciază

Lasă un comentariu