O nouă viziune asupra lumii (3) – Eliminarea proiecției, primul pas de a ieși din umbră

 

primul pas

Am explicat în ultima postare, mecanismul prin care omul își dezvoltă umbra, acest „corp durere” al psihicului uman, cum foarte bine îl denumește Eckhart Tolle. Cunoscând mecanismul de formare și dezvoltare al umbrei, am creat premisa ce ne poate conduce către ieșirea din umbră. Acum, dacă știm ingredientele care ne dezvoltă acest corp durere, să vedem și care sunt factorii care ne pot elibera de el. Așa cum am spus, cele 7 ingrediente formatoare: secretul, vinovăția, judecata, acuzația, proiecția, separarea și lupta, se condiționează unul pe altul, respectiv primul îl condiționează pe următorul. Asta înseamnă că dacă vom fractura lanțul condiționării, renunțând la unul sau două din cele șapte, se întrerupe și alimentarea acestui corp durere. Nu este nevoie să renunțăm dintr-o dată la toate cele șapte ingrediente din hrana umbrei, ar fi foarte greu, este suficient să renunțăm pentru început la judecată și proiecție pentru a întrerupe întregul flux de alimentare al corpului durere, pentru a opri mărirea acestei umbre ce ne însoțește mereu pretutindeni. Să o luăm în mod sistematic. Începem cu primul pas, eliminând proiecția. Nu mai hrănim corpul cu proiecție. Începem cu eliminarea proiecției pentru că ea reprezintă coloana vertebrală a corpului durere. Proiecția este de fapt, transferarea către alte persoane a tot ceea ce ni se întâmplă nouă rău. Pentru că în forumul nostru interior, ne judecăm mereu și considerăm că nu suntem întotdeauna suficient de buni, preferăm să considerăm că ceilalți oameni nu sunt suficient de buni. Găsim țapii ispășitori. Astfel transferăm problema noastră către alții. Proiecția, se bazează pe comparație și pe sentimentul că:„Eu sunt în regulă, ceilalți nu sunt. Iar ceilalți, care sunt mai răi decât noi, prin comparație cu noi, nu ne interesează. În acest mod, ne-am eliberat de un sentiment dureros. Nu mai este problema noastră, este problema lor. Această convingere ne conduce către o falsă acceptare de sine, ne duce către divizarea sinelui real. Ori adevărata acceptare de sine îi include întotdeauna și pe ceilalți oameni. Fără a ține seama și de ceilalți oameni nu ne vom simți niciodată bine în pielea noastră și în plus ne crează și un sentiment de vinovăție. Iar toate aceste sentimente de vinovăție acumulate, rămân înfipte în subconștient și nu fac decât să mărească umbra, să hrănească corpul durere. Proiecția se constată printr-o multitudine de forme ale manifestărilor noastre, ca de exemplu: superioritatea, aroganța, spiritul defensiv, acuzația, idealizarea altor oameni, prejudecățile, gelozia, paranoia. În viața de zi cu zi, ne confruntăm adesea cu numeroase afirmații, de genul : Sunt mai bun decât tine, știi bine (superioritatea); Numai mie mi se întâmplă aceste lucruri rele. Este nedrept (injustiția); Simpla ta prezența mă irită (aroganța); Tu mă ataci continuu, nu am de gând să te mai ascult (spiritul defensiv); Eu nu am făcut nimic, este vina ta (acuzația); Mama mea a fost cea mai bună mamă din lume (idealizarea altor oameni); Fii atent, oamenii din familia asta, sunt periculoși. Eu cunosc foarte bine această familie (prejudecățile); Simt că te gândești să mă înșeli (gelozia); Toată lumea are ceva cu mine (paranoia). Ori de câte ori, ne vom surprinde că manifestăm o astfel de atitudine, înseamnă că avem undeva ascuns în subconștientul nostru, un sentiment greu, cu care nu vrem să ne confruntăm. Sunt sentimentele ascunse din umbra noastră, pe care refuzăm să le conștientizăm. Am creat tot felul de scenarii false, pentru a ne justifica nouă și celor din jur, că nu am greșit niciodată. Asta pentru ca egoul nostru, sinele fals, nu ne va lăsa niciodată să recunoaștem că am greșit. Toate aceste manifestări ale proiecției, ascund de fapt sentimentele din umbră. Manifestarea superiorității, ascunde sentimentul că ești un ratat sau că ceilalți oameni te-ar respinge dacă ar ști cine ești cu adevărat. Injustiția ascunde sentimentul de vinovăție. Aroganța, ascunde o mânie veche, datorată unei dureri profune. Manifestarea spiritului defensiv, arată că ai un sentiment de slăbiciune și nu te simți apărat dacă nu ești tu cel care ataci. Acuzația, ascunde faptul că ar trebui să-ți fie rușine, pentru vinovăția ta. Nu este deloc ușor să constați un astfel de sentiment negativ în interiorul tău. Daca vrei intradevar sa-l rezolvi, nu se poate decât dacă intri în contact cu el, imediat, atunci când te surprinzi că proiectezi acest sentiment asupra altei persoane. Nu trebuie amânată confruntarea, pentru că poarta oportunității se va închide foarte repede și sentimentul se va ascunde în umbra ta. Este un mecanism subconștient de autoapărare pe care nu trebuie să-l lași să funcționeze. Așadar să începem prin a opri proiecțiile, ori de câte ori avem aceste impulsuri. Facem un pas înapoi și privim drept în față, durerea produsă de răul sau relele care s-au abătut asupra noastră. Să trăim acel moment de durere, având convingerea că reprezintă celalta față a fericirii. Să ne bucurăm că încercarea prin care trecem ne va ajuta să ne cunoaștem mai bine și ne va face mai puternici, după trecerea ei. Putem privi persoanele sau persoana care ne-a produs răul respectiv ca pe un antrenor, destinat să ne ajute în evoluția noastră. Rezolvarea stă în puterea noastră, nu vine de la nimeni, nu vom găsi soluția decât în noi. Confruntarea cu răul din subconștient, nu este deloc comodă dar este foarte necesară pentru a accesa totalitatea. Înțelepții care au scris Vedele spuneau: „Tu nu te afli în această lume. Lumea se află în interiorul tău” Iată că prin explicarea conceptului de umbră, omul de știință, confirmă afirmațiile misticilor care au scris Vedele. Cum să ne împăcăm cu această lume nebună din interiorul nostru, dacă nu prin reconcilere cu sentimentele noastre. Și sentimentele au sentimente. Ele simt atunci când sunt dorite sau nu. Și este normal, pentru că ele fac parte din tine. Teama se ascunde de tine. Mânia pretinde că nu există. Cum să vindecăm un sentimen care se ascunde, care pretinde că nu există ? Când avem curajul să le privim în față și să le înțelegem, reconcilierea cu ele este chiar foarte simplă. Nu trebuie să faci altceva decât să le recunoști, să le simți așa cum sunt, să te ierți pe tine și apoi să le ceri iertare și celor față de care ai făcut proiecții și care au fost acuzați și învinuiți de tine „pe drept sau pe nedrept”. Iertarea înseamnă ca ai conștientizat vina, nu ca ai recunoscut greșeala. Cand esti inconștient nu poti fi vinovat ca ai greșit. Vina ta a fost ca ai fost inconstient atâta timp. Dacă ai curajul să te confrunți direct cu persoana față de care ai proiectat vina ta, vindecarea este mai rapidă. Dacă nu te poți confrunta direct sau dacă nu ai această posibilitate, sau dacă persoana respectivă este decedată, este de ajuns să-i ceri iertare în gând, sau și mai bine în scris pe o foaie de hârtie, pe care o vei rupe dupa ce ai scris tot ce aveai să-i spui, pentru a fi iertat. Indiferent de sentimet, fie el vinovăție, durere, mânie, slăbiciune, teamă, sau orice alt sentiment, trebuie să-l trăiești așa cum este și să procedezi la fel pentru toate sentimentele ascunse din umbra ta. Ori de câte ori va ieși la suprafață un astfel de sentiment, recunoaște-l. Poți să-i spui : „Te văd. Tu îmi aparții mie”. Imediat ce vei face așa, povestea acelui sentiment va începe să se deruleze în mintea ta. Ascultă această poveste. Povestea fiecărui sentiment, îți aparține, este povestea ta. Ascultă toate poveștile tale până la capăt. Multe din ele își au originea în copilărie, atunci când se învață toate emoțiile negative pe care le purtăm cu noi toată viața. După ce ai ascultat povestea sentimentului tău, accept-o, așa cum este. Comunică cu sentimentul, spune-i că a stat ascuns până acum și de aceea nu ai putut să-i acorzi atenția necesară. Practic nu ai avut de ales. Dar acum este binevenit. Nu este un sentiment nedorit. El te protejează acum de repetarea în viitor a unor răni asemănătoare cu cele provocate atunci când s-a ascuns în umbra ta. În acest mod sentimentul respectiv se transformă într-un sentiment pozitiv. Sunt sentimente trăite demult, negativitatea lor s-a prescris, nu avem de ce să o mai ținem în noi, acum sunt sentimente pozitive, acum ne apără. Dacă ai trecut cu bine acest pas de a te feri de proiecție, de a te apăra de aceste sentimente negative, poți ataca următorul pas cu optimism. Următorul pas este răspunsul la întrebarea : De ce simți nevoia să te aperi?
Călătoria continuă, urmărește Viața spirituală pe blogul nostru

Oferit cu multă iubire de BIO VIVO

Acest articol a fost publicat în Viata spirituala și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s