EDUCAȚIA COPILULUI

educatia copilului

 

Toamna, începerea unui nou an școlar, este întotdeauna un prilej de emoții pentru copii, dat de bucuria reîntâlniri colegilor de școală, dar în același timp și un prilej de tristețe, pentru trecuta vacanță mare. Copilul, simte că „libertatea” s-a terminat și începe o lungă perioadă de îngrădiri, impuse de școală, pe lângă toate celelalte îngrădiri existente din mediul familial. Această stare confuză, este percepția celor mai mulți copii și are originea în ștafeta otrăvită a educației. Cu inteligența lui inocentă, încă nepoluată total, de părinți, educatori și societate, copilul, simte că ceva îl deranjează. El mai tânjește încă după adevărata libertate, pe care a trăit-o în primii săi ani de viață. Îngrădirile încep pentru majoritatea copiilor, de la vârste foarte fragede, mult înainte de a merge la școală. Copilul se naște cu spiritul treaz, mama fiind prima care îi adoarme spiritul. Copilul nu știe cine este. Când începe să vadă, pentru prima oară, o vede pe mama lui. Când sinapsele creierului încep să se formeze, va crede că el este mama lui. Apoi crede că este cine îi spun părinții că este. Nu are cum să știe că el este o parte din întreg. Spiritul lui treaz este însă în permanent cotact cu întregul, cu energia divină din care provine. Copilul nou născut, simte energia spiritelor care îl incojoara, fie ele pozitive sau negative. În general, majoritatea oamenilor maturi, profund adormiți de ștafeta otrăvită a educației, au nevoie de timp și trudă pentru a se trezi spiritual și a ajunge să perceapă energiile divine percepute de copil. Nou născutul are deja spiritul treaz. Mama, cu spiritul sau adormit, de educația primită, introduce copilului primele interdicții. Apoi trece la condiționări. Dacă faci așa, primești ceva bun. Dacă nu asculți, primești o pedeapsă. Apoi apare restul echipei de „educatori”, rude, prieteni, profesori, preoți, toți membrii societății bolnave, fiecare contribuind, mai mult sau mai puțin la adormirea profundă a spiritului omului matur de mâine. Ștafeta otrăvită a educației este astfel transmisă mai departe. Copilul este obligat să-și încarce memoria cu tot felul de cunoștințe pe care le dorește societatea. Programa școlară, pune în centrul atenției, dezvoltarea materialistă a copilului, iar dezvoltarea spirituală este tratată cu superficialitate. Părinții, cred că dacă ești bine pregătit în școală, poți avea apoi acces la bunurile materiale și astfel să trăiești o viață minunată. Astfel, copilul, deși născut cu o adevărată libertate a sufletului său, devine un sclav ce poate fi ușor exploatat. Societatea are nevoie de somnambuli cu creierele spălate, care să acționeze din subconștient. Dependența de privitul la televizor la tot feluri de „show-uri” a devenit deja un fenomen de masă. Astfel, copilul născut cu o libertate adevărată a sufletului său este transformat într-un om matur captiv, condus de egou. Egoul, este o diviziune a sufletului în sensul de construcție falsă, realizată de mental, sub himera bunăstării materiale. El este un înlocuitor al sufletului, creat de om cu ajutorul minții. Nu este obținut prin divizarea sufletului adevărat, în sensul de a rupe o parte din suflet. Așa ceva nu se poate decât în sens metaforic. Egoul nu este făcut din aceeași „ substanta” divină ca și sufletul adevărat. Egoul, dorește să înlocuiască sufletul adevărat, este un suflet fals, creat de societate pentru a transforma omul în sclavul perfect. Termenul de divizare, trebuie inteles în sens metaforic, pentru că prin apariția egoului, omul se împarte mereu între cele două suflete, cel fals și cel adevărat. Sufletul fals, fiind de natură materială, omul poate să-l perceapă ușor, îl poate conștientiza și de aceea se lasă condus de el. Dar în același timp simte un conflict interior. Inima este aceea care se manifestă, chiar și în sclavul perfect. Și cu libertatea se întâmplă tot așa. Omul, în realitate, este un întreg, natura lui este unitară chiar dacă trăiește dual, în viața pământeană. Omul are și inimă și minte, nu poate renunța la nici una din cele două. Sunt daruri divine ale vieții. Și viața nu dăruiește ceva de care nu avem nevoie. Omul poate fi recunoscător prin conștientizare. Când omul constientizeaza unitatea lui, când omul constientizeza sinele său adevărat, atunci va conștientiza și adevărata libertate. Adevărata libertate este în interior, este libertatea sufletului. O mamă conștientă, trezită din adormirea spirituală, nu va mai transmite ștafeta otrăvită a educației, copilul său, va știi cum să-și educe copilul. De aceea este necesar ca oamenii zilelor noastre, atunci când aduc pe lume un copil, să fie oameni treziți spiritual. Părinții, treziți spiritual, vor înțelege adevărata libertate a spiritului nou născutului. Vor știi că nu pot fi proprietarii copilului lor. Copilul nu este o marfă ce îți aparține, să faci ce vrei cu ea. Părinții sunt doar vehiculul ce a adus copilul în lumea pământeană. Copilul aparține energiei divine. El este plămădit din energia soarelui și rodul pământului. Părinții treziți spiritual, vor pune accentul pe educația spirituală a copilului și mai puțin pe cea materială. Iar dacă totuși, dorința de a aduce un copil pe lume a fost mai mare decât cea de trezire spirituală, și evenimentul s-a produs, nu au de făcut altceva decât să lase copilul să aleagă singur ce simte că se potrivește mai bine pentru el. Copilul este mai inteligent decât părintele netrezit spiritual, pentru că el se naște cu spiritul treaz. Părinții, netreziți spiritual, sunt deja dependenți de condiționările lor. Dar copilul cu spiritul treaz, are dreptul la propriul său sine și pentru a-și crește sinele în libertate, are nevoie de spațiul său privat. Un adult netrezit spiritual, nu are așa mare nevoie de singurătate, pentru că el a crescut deja, dar un copil are nevoie de intimitate. Și nu este lăsat o clipă singur. Copilul are nevoie de această intimitate, pentru a-și dezvolta individualitatea, fără nici o interferență din afară. El nu trebuie să-și dezvolte o „personalitate” ca părinții săi. Cuvântul „personalitate” s-a dezvoltat încă din antichitate având la bază două cuvinte din limba greacă. Persona, însemnă mască. Iar acest cuvânt este compus din per, care înseamnă prin, (prin sunet) și sona, care însemnă sunet. Persona, a fost atribuit pentru prima dată actorilor din Grecia Antică ce jucau pe scenă cu măști pe față. Fețele adevărate ale actorilor nu puteau fi văzute, ei vorbeau din spatele măștii. Un actor își schimba masca și putea să interpreteze mai multe personaje. Iar din persona, filozofii au născut cuvântul „personalitate”. Personalitatea nu lasă să se vadă adevăratul suflet. Sigur, părinții trebuie să fie atenți, să îngrijeasca fizic copilul, să aibe grijă ca nimic să nu-i rănească sufletul, dar ei nu trebuie să interfereze cu mințile copiilor decât dacă sunt treziți spiritual. Și atunci, cu mare grijă. Ei trebuie să sădească în mințile copiilor, dorința de a afla singuri adevărul, fără să le ofere pe tavă o ideologie care să le creeze o idee falsă despre adevăr. Copiii trebuie să învețe să caute, să cerceteze, să urmărească aventura. Ei ar trebui ajutați să pună întrebări, iar părinții nu ar trebui să se grăbească să le răspundă, dacă ei nu sunt încă treziți spiritual. Este mai benefic să-l îndrepte pe copil către experimentare, căutare, cercetare în singurătate, el cu el. O transmitere a cunoștințelor părintești, va fi periculoasă pentru copil, va deveni un obstacol pe calea lui către omul cu adevărat liber. Și totuși părinții zilelor noastre își condiționează mereu copii. Copiii nu au nevoie de condiționare, de directive, de îngrădiri. Ei trebuie ajutați să fie ei înșiși, trebuie sprijiniți, hrăniți sănătos și natural, întăriți spiritual. Așa copilul va deveni înrădăcinat în natura lui, în centrul ființei sale, astfel încât să ajungă să se iubească pe sine, să se respecte pe sine, nu să se simtă vinovat mereu. Nu uitați, până când omul nu va ajunge să se iubească pe sine, el nu va putea să iubească pe altcineva. Până când copilul nu va ajunge să se respecte pe sine, el nu va putea respecta pe altcineva. Așa se explică de ce iubirea și respectul oamenilor adormiți spiritual, sunt false. Aveți grijă de copii, să nu ajungă la fel ca majoritatea oamenilor de astăzi, cu spiritul adormit. Învățământul de astăzi nu o poate face. Ajutați măcar voi, părinții și rudele apropiate copiilor, ca ei să participe la cât mai multe activități extrașcolare cu teme de dezvoltare spirituală. Dansul, baletul, muzica, pictura, toate artele frumoase, apropie copilul de energia divină. Sigur, trebuie să observați ce este mai potrivit pentru el, dar nu încercați să-i sugerați voi ce este mai bine. Aveți încredere în simțurile copilului. Copilul este mai inteligent ca voi. Nu va temeți că vor obosi și nu vor mai fi apți la școală. Educația școlară nu-l poate face să crească frumos, nu poate decât să-l schilodească spiritual. Copiii au o inteligență foarte mare, dar trebuie să le oferiți o șansa să și-o mențină. Ei au nevoie de o anumită atmosferă pentru a crește frumos. Majoritatea mediului familial, nu ajută copiii să crească frumos. Neînțelegerile, disensiunile, certurile, condiționările, distrug acest uriaș potențial al copiilor de a rămâne cu adevărat oameni liberi. Iar educația din familie, educația societății și educația școlară nu fac altceva decât să transforme copilul în sclavul perfect. Sclavul perfect este omul matur care crede că este liber. Sclavul perfect este cel ce se lasă cu plăcere captivat de posturile de televiziune. Sclavul perfect este omul total captiv ce se simte liber. Cea mai mare nenorocire din întreaga istorie a umanității a fost sclavia în care au fost ținuți copiii. Efortul pentru a scăpa de această sclavie va fi foarte dificil, dar nu imposibil. Nimic nu este imposibil pentru spiritul omului. Umanitatea ar putea renaște numai prin oameni. Acționați cu curaj. Nu mai educați copilul, așa cum ați fost voi educați. Lăsați deoparte nostalgia după educația de pe timpul când voi erați copii. Cu educația de atunci umanitatea nu poate evolua. Lăsați copilul să aleagă singur. Astfel, copilul va rămâne cu adevărat liber. Este cel mai frumos cadou pe care îl puteți oferi copilului, vouă și întregii umanități.

 

Oferit cu multa iubire de BIO VIVO

Acest articol a fost publicat în Viata spirituala și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la EDUCAȚIA COPILULUI

  1. Imi place foarte mult acest articol , noi suntem prea prinși in cotidian,intr-o societate bolnăvicioasă care iti impune un anumit tipar de viata. Eu incerc sa-i spun copilului meu in fiecare zi sa nu uite de unde a venit.Ii zic sa-si pastreze lumina si darurile care i s-au dat, sa-l iubeasca pe Dumnezeu mai mult decat ne iubeste pe noi, mai mult decat se iueste pe sine insusi si mai mult decat isi va iubi sotia sau copilul. Dumnezeu ne trimite inzestrati ,avem toate raspunsurile in noi si cu toate astea, noi cautam raspunsuri pe langa noi.

    Ma bucur ca exista persoane ca tine si intalnesc tot mai des oameni care incep sa se trezeasca.
    Sper sa mai impartasim ganduri si idei si pe viitor.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s