O nouムviziune asupra lumii (5) – Totalitatea ca viziune asupra lumii în care trăim

totalitatea ca viziune asupra lumii

Postările anterioare, cu privire la „O nouă viziune asupra lumii”, au avut scopul de a ne pregăti, pentru a face pasul, către abordarea unui mod de viață armonios, în acord cu legile divinității. Acesta nu poate fi altul decât viețuirea în unitate cu toate ființele și lucrurile lăsate de Dumnezeu pe Pământ, precum și cu tot ceea ce ne înconjoară din marele Univers. Aceasta este totalitatea. Conceptul de totalitate a fost foarte bine explicat de medicul american, Deepak Chopra, „poetul-profet al medicinei alternative”, cum l-a numit Revista Time, când l-a desemnat unul dintre cei mai importanți 100 de eroi și modele ale secolului. „Daca vom ajunge să ne percepem ca parte integrantă din totalitate, în noi se va naște o nouă înțelegere. Nimeni nu ne obligă să ne privim pe noi înșine sau să îi privim pe ceilalți oameni din perspectiva dramei – bine contra rău – sau – corect versus incorect. Noi putem renunța oricând dorim la judecată în favoarea compasiunii, iubirii și iertării. Aceasta este vindecarea care se produce odată cu acceptarea totalitatii” Pentru a ajunge acolo însă, avem nevoie de sinele adevărat, de fapt de singurul sine pe care îl avem. Sinele fals sau cum îi mai spune, sinele din umbră, egoul sau sinele divizat, este creat numai de minte. Și el, este cel care ne conduce viața. Fără a conștientiza sinele adevărat, nu avem cum să alegem armonia, nu avem cum să trăim în unitate cu toți cei din jurul nostru. Dar cum să reușim a conștientiza sinele adevărat, fiind conduși de un sine divizat ? Maestrul indian Krishnamurti, spunea că „Libertatea nu este sfârșitul căii. Este începutul ei. Practic, nu există o destinație finală. Libertatea este simultan începutul și sfârșitul caii” Prin urmare starea de totalitate nu înseamnă să fii bun și nu rău, să fi pozitiv și nu negativ, să fii înger și nu demon, să fii pur și nu impur. Totalitatea nu are diviziuni, fiind totul în același timp. Scopul noii viziuni asupra lumii, este transformarea acestui concept într-un mod de viață. Iar abordarea holistica a științei, din ultima perioadă, completează și chiar susține, în multe privințe, aceast concept. Totalitatea are capacitatea să vindece corpul fizic dar și corpul subtil al omului. Fiecarea celulă comunică cu toate celelalte. Ea urmărește întotdeauna să atingă starea de echiibru. Odihna trebuie să se armonizeze cu activitatea. Nici o parte nu este mai importantă decât întregul, decât totalitatea. Fiecare celulă se adaptează la schimbările mediului exterior. Bolile sunt rezultatul stresului, de aceea totalitatea contracarează și ține sub control stresul. Sinele, în armonie cu corpul nostru fizic, este întotdeauna senin, își păstrează calmul chiar și în mijlocul celei mai intense activități. A fi complet în totalitate înseamnă a fi perfect vindecat. Prin urmare, atâta timp cât sinele care te conduce este divizat, nu ai cum să fi complet vindecat. Chopra sintetizează magistral acest concept : „ Iluzia în care cădem noi cel mai frecvent este aceea de a crede că viața ne forțează să alegem între bine și rău. În realitate, mai există și o a treia cale, și anume calea totalității. Din perspectiva acesteia, lumina și întunericul pot fi echilibrate, fără a fi sclavul niciuneia dintre ele. În acest fel, opoziția dintre lumină și întuneric poate fi transformată într-o tensiune creatoare. Eroii cei buni trebuie să continue să câștige, dar este de preferat ca eroii cei răi să nu piardă tot timpul, întrucât acesta ar fi sfârșitul poveștii. Universul ar deveni un fel de muzeu fosilizat și mumificat. La modul ideal, forțele adevărului, binelui, frumuseții și armoniei ar trebui să fie întotdeauna cu un pas înaintea celor întunecate. Corpul nostru fizic reușește de minune să aplice acest mecanism, la fel și Universul. Din multe puncte de vedere, spiritualitatea nu face altceva decât să imite natura. Totalitatea este sinonimă cu descoperirea sursei, a acelui nivel al conștiintei în care nu mai există nici o constiinta”. Iată unele indicii care atesta faptul că ești foarte aproape de intrarea în starea de totalitate, sursa conștiintei tale : te cunoști pe tine însuți; empatizezi cu toți ceilalți, fără a-i critica; te consideri parte integrantă din totalitate; simți că nu faci parte integrantă din această lume ci că lumea face parte integrantă din tine; acțiunile tale au întotdeauna efecte benefice pentru tine; dorințele tale devin cu ușurință realitate, fără conflicte sau eforturi mari; te poți implică profund în acțiunile tale și totuși rămâi perfect detașat; nu ești afectat personal, indiferent de rezultatul final; știi să te abandonezi; momentul ideal ți se pare cel prezent. Dacă ești în totalitate nu mai trebuie să lupți cu umbra din subconștient pentru că totalitatea transcende umbra. În schimb dacă vei continua să te lupți cu umbra pe nivelul problemelor și vei refuza să te apropii de starea de totalitate, acțiunile tale vor arăta ca în exemplele următoare: ai o durere cronică, dar în loc să te duci la doctor, te limitezi să iei mai multe analgezice; dacă cineva te antipatizează, îți găsești motive să îl antipatizezi la rândul tău; copilul tău se bate cu un alt copil la școală, iar tu pornești de la premiza că cel care a avut dreptate, este copilul tău; auzi că un cuplu de prieteni divorțează și îi ții partea unuia din ei. În cazurile prezentate, una din părți este cea bună iar cealaltă este cea rea. În toate aceste situații, umbra ta capătă puteri din ce în ce mai mari. Întotdeauna altcineva trebuie să fie vinovat, altfel tu nu te vei simți bine. Societatea în care trăim consideră că spiritul critic este un mod sănătos de a privi lumea în care trăim. Eroare. Tu, nu vei avea niciodată suficientă dreptate și nu vei fi niciodată suficient de victorios sau de virtuos pentru a risipi mânia, resentimentele și teama pe care le inoculezi în sufletele oamenilor pe care îi învinovățești pe „drept” sau pe „nedrept”. Dar dacă te identifici cu ambele extreme, nu doar cu cea bună ci și cu cea rea, conflictele încep să dispară. Natura conflictului este dualitatea. Nu mai încerca să le demonstrezi celorlalți că tu ai dreptate și ei nu. Renunță la etichete, acuzații și la condamnări. Nu sunt decât născociri ale minții generate de egou. Centraza-te în interiorul tău. Maeștrii spirituali au recomandat de secole acest lucru. Iisus ne-a învățat că Împărăția lui Dumnezeu se află în interiorul nostru iar Vedele spun că tu nu ești în această lume; lumea este în tine. Intrarea în starea de totalitate nu este posibilă până când nu vei rezolva conflictele interioare din viața ta iar aceste conflicte nu se rezolvă definitiv decât atunci când conștiința de sine este trează. Este un cerc vicios care te face să nu te simți în siguranță. Centrează-te în sinele tău real pentru a te simți în siguranță, în lumea exterioară. Pentru a te simți în siguranță, trebuie să te împaci cu nesiguranța. Abordează viața ca pe un teren de joacă al evenimentelor neașteptate. Bucură-te de nesiguranță. Necunoscutul este absolut necesar în vederea schimbării. Iar atunci când ai conștiința trează, când te centrezi în interiorul tău, te pui la unison și cu iubirea din interior. Sinele tău adevărat are o perspectiva cât se poate de simplă : „Eu sunt iubire” pentru că în esență chiar asta ești. Iluzia din lumea valorilor conflictuale, din lumea banilor, a proprietăților, a puterii politice, nu crează decât teamă. Când teama dispare, rămâne numai iubire. Iubirea nu trebuie căutată, întrucât face parte integrantă din natură, la fel ca aerul. Ea este un dat. Trebuie doar să elimini teama. Nu te mai lăsa cuprins de capcana ciclului dorință-necesitate. Înțelepții din toate timpurile au constatat că dorințele oamenilor, le sunt adeseori refuzate acestora. Oricât de bun negociator ai fi, conflictul dintre dorință și necesitate, nu poate fi rezolvat niciodată. Viața ne prezintă frecvent situații, în care nu putem să obținem ceea ce dorim. Când alegi totalitatea în loc să alegi între bine și rău, alegi să fii lucid. Să fii lucid, nu înseamnă să renunți la ceea ce îți dorești, ci să nu te mai concentrezi asupra dorințelor egoului și să te concentrezi asupra celor ale Universului. Atunci când ești în starea de totalitate, cea care face alegerile este conștiința ta. Doar așa ceea ce îți dorești devine și ceea ce ai nevoie și reprezintă atât binele tău cât și binele celor din jurul tău. Și asta pentru că ai ales binele întregii lumi, binele Universului. Atenție însă, nu trebuie să-ți creezi o imagine de sine idealizată și să inceci a te ridica la înălțimea ei, convigand pe cei din jur că aceasta este esența ta. Este o soluție greșită, la care apelează foarte mulți oameni. Soluția lucidă a stării de totalitate este acceptarea reală de sine. Când cineva se acceptă cu adevărat așa cum este, nu se mai simte respins de ceilalți oameni, ci le înțelege perfect reacțiile. Este nevoie de foarte mult timp pentru a-ți cerceta toate sentimentele pe care le-ai negat, le-ai reprimat și le-ai deghizat de-a lungul vieții. Din fericire aceste sentimente sunt temporare și poți să le transcenzi. Astfel, omul înțelege că nu are nimic de respins, ci doar foarte multe lucruri de rezolvat. Așa se explică de ce oameni ca Iisus sau ca Buddha au putut avea atâta compasiune față de toți oamenii. Ei au văzut totalitatea care se ascunde în spatele jocului dintre lumină și întuneric și nu au găsit nimic de condamnat. Și asta poți face și tu, indiferent ce cale spirituală alegi în viața ta. Cu cât te apropii mai mult de sinele tău real, cu atât îți dai seama mai mult că faci parte integrantă din Tot Ceea Ce Există. Hotarele dispar iar tu trăiești senzația benefică de fuziune. Acesta este extazul cu care egoul tău nu este de acord. El simte că se topește precum vrăjitoarea cea rea din „Vrajitorul din Oz”. De-a lungul evoluției tale, egoul, ți-a fost extrem de util, călăuzindu-te prin lumea diversității infinite. Când experimentezi unitatea absolută, el se simte însă amenințat cu dispariția și realizează că epoca utilității și dominației sale a ajuns la sfârșit. Abandonarea ta în unitatea absolută el o asociază cu moartea ta și de aceea se împotrivește atât de violent uneori. Pentru că a fi complet în unitate însemna a te abandona, a renunță la modul cum te-ai privit până acum pe tine însuți și a cultiva un altul, complet diferit. Abandonarea în unitate nu mai este o acțiune a minții. Ea nu poate fi gândită. Ea poate fi realizată numai din iubire, atunci când te găsești în centrul tău, în centrul iubirii tale. Asta se poate obține numai prin meditație, dincolo de cuvinte și de gânduri. Acesta este singurul scop al meditației, de a transcende mintea gânditoare și de a ajunge dincolo de conflict. Alege tehnica de meditație care ți se potrivește și practică zilnic meditația, fără a mai renunța. Pregătește-ți terenul pentru meditație. Chiar dacă pornești cu pași mărunți, pornește. Rezultatele pot depăși orice așteptări. Încheiem ciclul intitulat „O nouă viziune asupra lumii”, cu o sistematizare a terapiei pe care o propune Deepak Chopra:

1. Recunoaște-ți umbra, ori de câte ori atragi un aspect negativ în viața ta
2. Acceptă-ți umbra, înțelege-o, imbratiseaz-o și iart-o. Transformă orice obstacol într-un aliat
3. Identifică ce condiții alimentează umbra: stresul, anonimitatea, permisiunea de a face rău, presiunea celorlalți oameni, pasivitatea, condițiile inumane, mentalitatea de tip „noi contra lor” , etc
4. Împărtășește tot ceea ce simți cu o persoană de încredere, un confident bun ascultător
5. Include o componentă fizică în terapia ta : exerciții fizice, tehnici de eliberare a energiei, respirația yoghină, vindecarea cu palmele.
6. Dacă dorești să transformi conștiința colectivă, începe prin a te transforma pe tine însuți. Nu mai proiecta și nu mai judeca pe „ceilalti” considerându-i răi, căci în acest fel nu faci altceva decât să amplifici și mai mult puterea umbrei.
7. Practică meditația și urmărește să experimentezi conștiința pură, singura care transcende umbra.

Călătoria continuă. Urmăriți Viața spirituală pe blogul nostru.
Oferit cu multă iubire de BIO VIVO

Posted in Uncategorized | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Ciuperci umplute – rețetă raw vegană

Ciupercile reprezintă o sursă valoroasă de proteine și au o textură minunată iar această rețetă este ideală pentru cei care gustă pentru prima dată o rețetă raw vegana.
Ingrediente:

-1 kg. Ciuperci champignon

-1 buc. ardei gras roșu

-1 legătură cimbru verde

-80 g. Ulei de floarea soarelui presat la rece

-10 căței de usturoi

-1 linguriță sare roz de Himalaya

-30 buc. roșii cherry mici sau 8 bucăți roșii cherry mari, tăiate în 4

-cateva frunze de patrunjel verde pentru ornat

Spălam și curățăm bine ciupercile, separăm codițele și așezam pălăriile pe o tavă de deshidratat.

curatam ciupercile
Tocăm codițele de la ciuperci și ardeiul gras în cubulețe mici.

tocam marunt ciupercile si ardeiul gras
Într-un blender punem uleiul, sarea, usturoiul și cimbrul verde (dacă este fraged folosim și tulpinile) și amestecăm până obținem o textură cremoasă.
Adăugăm sosul de usturoi peste amestecul de ciuperci și ardei gras și amestecăm până se înglobează tot sosul.

adaugam sosul de usturoi
Umplem pălăriile ciupercilor cu această umplutura și deshidratăm la 40 A° C timp de 4 ore.

punem ciupercile la deshidratat

Cu cât lăsăm mai mult ciupercile în aparatul de deshidratat, cu atât ele vor deveni mai moi și li se va intensifică savoarea.

ciuperci umplute raw

Ornăm ciupercile cu roșiile cherry și cu frunzele de pătrunjel, asezonăm cu sare și piper proaspăt măcinat și stropim cu puțin ulei presat la rece.

ornam ciupercile cu rosii cherry si patrunjel

Va dorim Poftă Bună!

Posted in Uncategorized | Tagged , , , , , , , , | 7 comentarii

Pappa al pomodoro

Pappa al pomodoro sau supă din pâine și roșii, această delicioasă supă toscană – este o supă pe care toată lumea ar trebui să o încerce. Am folosit roșii Noire de Crimee dar este delicioasă cu orice soi de roșii.
Ingrediente:
1600 g roșii coapte
10 căței de usturoi, curățați și feliați fin
1 legătură mare de busuioc proaspăt, noi am folosit Lemon Basil, un busuioc cu o aromă plăcută de lămâie
10 linguri ulei de măsline extra virgin,presat la rece
sare roz de Himalaya, după gust
piper negru proaspăt măcinat
320 g pâine integrală, veche de 2-3 zile

Tăiam roșiile bucăți mari, adăugăm 3 căței de usturoi feliat și un sfert din frunzele de busuioc tocate mărunt. Stropim cu ulei de măsline extra virgin, presărăm cu sare și piper și le punem într-o tavă de copt la cuptor la 180 ° C pentru aproximativ 20 de minute. Prin această coacere, aroma roșiile devine intensă și concentrată.

punem rosiile intr-o tava de copt
Încălzim uleiul rămas într-o oală mare și adăugăm usturoiul și busuiocul rămas (păstrăm cateva frunze pentru ornat).
Amestecăm și călim ușor timp de 1 minut. Adăugăm roșiile rămase (800 g), 800 ml apa și fierbem 15 minute.

punem rosiile la fiert

adaugam apa
Tăiem pâinea în bucăți mari și o adăugăm peste roșiile fierte, continuând fierberea la foc mic timp de 10 minute.

adaugam painea
Adăugăm roșiile coapte și asezonam cu sare și piper dacă mai este nevoie.

rosiile coapte
Ornam cu frunze de busuioc.
Vom obține o delicioasă supă cu un gust dulce de roșie în armonie cu un minunat gust de busuioc.

pofta buna!
Va dorim Poftă Bună!

Reteta este inspirata dupa http://www.jamieoliver.com/recipes/bread-recipes/bread-and-tomato-soup-pappa-al-pomodoro

 

Posted in Retete, Retete Vegane, Supe | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

O nouă viziune asupra lumii (4) – Detașarea de negativitate și renunțarea la judecată

detasarea de negativitate

Dacă am reușit să parcurgem primul pas, prin recunoașterea sentimentelor negative, bine ascunse în umbra noastră, după cum am vorbit în postarea trecută, nu însemna că am scăpat de negativitate. Pentru asta este nevoie să parcurgem și următorul pas, detașarea propriu-zisa de negativitate. Noi am transformat sentimentele negative ascunse, în sentimente pozitive, printr-un subterfugiu al minții. Pentru a scăpa definitiv de orice sentiment de negativitate, de orice emoție negativă care ne cuprinde, trebuie să ne detașăm propriu-zis de negativitate, ori de câte ori ea se arată. Procesul a început atunci când cu responsabilitate ne-am asumat sentimentele negative. Și este bine să procedăm la fel ori de câte ori apare o emoție negativă. Da, aceste emoții ne aparțin dar trebuie să știm că negativitatea nu este niciodată una cu noi. Dacă ne vom cunoaște sinele real, dacă vom fi conduși de sinele adevărat și nu de cel fals nu vom mai avea nici o picătură de negativitate în noi. Odată cu trezirea conștiintei de sine ne vom elibera definitiv și de negativitate. Până când va sosi acest noment al trezirii din adormire, până ne vom elibera definitiv de sinele divizat, să încercam a ne pregăti mentalul. În acest demers al nostru, vom începe prin a ne detașa de negativitate și nu numai de sentimentele negative specifice din subconștientul nostru. Detașarea nu trebuie înțeleasă ca o renunțare, ca o fatalitate. Detașarea, trebuie înțeleasă în sensul de îndepărtare, în sensul de tăcere a minții, în sensul de a alege liniștea în locul zgomotului mental. Hai să considerăm negativitatea din noi ca pe o gripă, care oricum va trece, chiar dacă nu o tratam cu medicamente. Gripa face uneori să ne simțim mizerabil dar asta nu înseamnă că și noi suntem mizerabili. După ce gripa a trecut, ne vom simți iar minunat. Nu trebuie să mai comentăm întâmplările noastre negative, conflictele noastre, cu persoanele din jur, fie ele rude, iubiți, prieteni. Cu cât comentăm, sau gândim mai mult la aceste întâmplări negative, cu atât înfigem mai adânc în subconștient negativitatea. Există o sumedenie de afirmații cu efecte pozitive, în aceste situații, la care ar trebui să gândim și pe care ar trebui să le repetăm în gând : „Voi trece și de această situație, nu va dura la nesfârșit”; „M-am mai simțit așa și altă data și m-am descurcat. Mă pot descurca și acum”; Nu mă voi simți mai bine dacă îmi voi vărsa nervii pe altcineva”; „Pot să am răbdare, să mă liniștesc puțin”; „Eu sunt mult mai mult decât sentimentele mele”; „Stările de spirit vin și pleacă, chiar și cele mai proaste dintre ele”; „Știu cum să mă echilibrez, știu cum să mă centrez”. Repetând aceste afirmații, cu multă credința, te vei simți mai bine și vei începe să găsești soluțiile de a scăpa de acele situații nedorite. Pentru a transforma gândul în realitate trebuie să-ți dorești mult, să fi detașat de negativitate, să fi răbdător. Așa, frecvența vibrației tale se va alinia la frecvența pozitivă a detașării și vei găsi cele mai bune soluții pentru tine. În schimb, atunci când rămâi atașat de negativitate, vibrația ta coboară la frecvența negativității. Asta se va întâmpla ori de câte ori vei pronunța sau gândi în următorii termeni : „Mă simt oribil. Nu merit acest lucru. De ce eu?”; „Cineva trebuie să plătească. Nu mi-am făcut cu mâna mea acest lucru”; „Trebuie să-mi descarc nervii pe cineva”; „Nu mă pot împiedica să simt ceea ce simt. Doar nu sunt nesimțit. Așa sunt eu construit”; „Nimeni nu mă poate ajuta”; „Ia să văd ce aș putea face pentru a-mi distrage atenția, ca emoția să-mi dispară”; „ Am nevoie de un calmant pentru a mă liniști”; „Feriți-va din calea mea că sunt nervos”; „Cineva mi-a copt-o”; „Trebuie să rezolv chiar acum conturile”. Să remarcăm că detașarea de negativitate, nu este sinonimă cu indiferența, ci cu dorința de a te elibera de ea. Sigur, fiecare om trăiește emoțiile pe care consideră că le merită dar asta nu înseamnă că sunt și cele pe care și le dorește cu adevărat. Oamenii mascheaza, prin subterfugii mentale, emoțiile lor așa zise negative sub deghizarea altora, așa zise pozitive. Subterfugiile mentale pot fi o soluție tranzitorie, pot fi necesare pentru a ne pregăti pentru soluția definitivă. Sentimentele negative pe care le mascăm cel mai des sunt : teama, mânia, invidia, ostilitatea, victimizarea, plângerea de milă sau agresivitatea. Dar toate aceste sentimente ascund un sine fals, un egou, care are nevoie de ele, pentru a se hrăni. Este foarte greu să te simți bine în pielea ta atunci când emoțiile primare, cum sunt teama sau mânia te controlează. Și atunci începi să simți o durere permanentă, o durere surdă, datorată acestei emoții negative pe care automat o asociezi cu întâmplarea generatoare. Și începi să te autojudeci, pentru starea neconfortabila pe care o trăiești. Egoul, sinele tău fals, se hrănește cu aceste nemulțumiri, dar este lacom și nu sunt suficiente numai nemulțumirile, vrea și conflicte mai serioase. Așa că începi să critici, să judeci, pe toți cei care îi bănuiești că îți vor răul. Conflictele se declanșează și sinele fals are hrana asigurată. Sinele tău, divizat de cel adevărat, începe judecata vinovaților de starea ta. Incep acuzațiile și declanșarea proiecției către cel considerat vinovat. Instanța ta interioară a decis cine este vinovatul, care desigur se află în exteriorul tău. Tu nu ai nici o vină. Dar dacă vei proceda așa și emoțiile tale vor avea aceste efecte negative, tu nu îți vei putea crea sinele tău dorit. Așa cum ți-ai creat un sine divizat, fara voia ta, îți poți crea acum și un sine dorit. Dacă dorești, tu îți poți construi o imagine de sine lipsită de criticism, de judecăți, de acuzații. De aceea este necesar să te eliberezi de negativitate. Reprimarea nu este o soluție, dar nici lăsarea emoțiilor negative să te conducă nu este o soluție. Dar construirea unui sine dorit nu este oare tot un alt sine fals ? Și atunci ce este de făcut ? Sunt o puzderie de experți care ne învață. Dar trebuie să știm, că trezirea spirituală din adormire, trezirea conștiintei de sine, descoperirea sinelui adevărat, a sinelui divin, nu este posibilă fără a face mintea să tacă. Sigur, pentru a face mintea să tacă sunt mai multe căi, fiecare poate alege ce crede că i se potrivește mai bine. Cum poți să alegi, însă, până când nu trăiești personal toate aceste stări, toate aceste chinuri? Și oare cât timp este nevoie să te chinui? Dacă ai început să conștientizezi toate astea, dacă ai început să-ți pui aceste întrebări, ești deja pe aproape. Pentru că marea problemă a majorității oamenilor este că nu vor să recunosca nimic din toate aceste chinuri. Ei cred că așa trebuie să fie. Cum spuneam, când au găsit vinovații, când au proiectat orice necaz abătut asupra lor către alte persoane, oamenii cred că sunt eliberați. Ei cred că se simt minunat. Nu au nici o problemă. Problemele lor sunt, cum să facă bani mai mulți, cum să adune mai mult pentru ca astfel să se mintă pe ei și pe cei din jur, că se simt minunat. Nu își dau seama de cercul vicios în care se află. Soluția de rezolvare este la îndemâna fiecăruia din noi. Așa cum hrănim zilnic corpul fizic, tot așa va trebui hrănit și corpul spiritual ce ne aparține. Pentru starea în care ne aflăm, hrana adevărată a corpului spiritual nu este alta decât meditația. Numai prin meditație zilnică, vom reuși să oprim toate zgomotele din mintea noastră și să ne detașăm definitiv de negativitatea ce a pus stăpânire pe noi. Așa vom reuși să oprim definitiv impulsurile negative către autojudecarea sinelui, către autoînvinuire și către judecarea celorlalți semeni ai noștri. Meditația este hrana cea mai bună a corpului spiritual. Este suficient să începem prin a ne aloca 10 minute pentru meditație, preferabil dimineața, imediat după ce ne sculăm. Cu timpul se poate ajunge la jumătate de oră de meditație zilnică. Există mai multe tehnici de meditație, dintr-e care, tehnica observatorului este cea mai simplă și ușor de realizat. Reușita constă în perseverență. Oare nu merită sufletul nostru să-i alocam zilnic 10 minute de îngrijire?
Călătoria continuă. Urmăriți Viața spirituală pe blogul nostru.
Oferit cu multă iubire de BIO VIVO

Posted in Viata spirituala | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Prăjitură raw vegană cu ciocolată și sos caramel

Bucătăria raw vegana are la bază o filozofie care este în egală măsură nutriționala și spirituală.
Departe de a conține numai salate plicticoase, bucătăria raw este alcătuită din feluri de mâncare cremoase sau uscate, toate la fel de delicioase, ca urmare a unor amestecuri inteligente de fructe, legume, nuci, semințe și cereale încolțite.
Principiul de bază al acestei bucătarii este temperatura de gătire, care nu trebuie să depășească 48 ◦ C, pentru a păstra substantele nutritive ale ingredientelor folosite, cum ar fi: vitamine, minerale, enzime (pe care gătitul la temperatura ridicată le distruge).

Ingrediente pentru blatul de ciocolată:
175 g. Bază de făină de migdale (găsești rețeta în continuare)
1 linguriță scorțișoară
90 g. Sos de ciocolată (găsești rețeta în continuare)
1 lingură semințe de vanilie de Bourbon (am folosit 5 păstăi de vanilie)
4 linguri ulei de măsline extravirgin presat la rece (sau ulei de cocos presat la rece)

Ingrediente pentru faina de migdale:
150 g. Migdale crude fără coajă
150 g. Migdale crude cu coajă
600 ml. Apa

Ingrediente pentru sos de caramel:
100 ml. Sirop de agave
1 lingură lucuma
1 lingură mesquite
1 lingură rădăcină de maca măcinată
1 linguriță nucșoară
1 linguriță cuișoare măcinate
2 lingurițe scorțișoară
¼ linguriță sare roz de Himalaya

Ingrediente pentru sos de ciocolată:
90 g. Pudra de roșcove
1 linguriță semințe de vanilie
1 linguriță scorțișoară
20 ml. Ulei de cocos
100 ml. Sirop de agave
¼ linguriță sare roz de Himalaya
100 ml. Lapte de migdale (rezultat de la prepararea bazei de făină de migdale)

Ingrediente pentru crema de cocos:
100 g. Nucă de cocos deshidratata
300 ml. Lapte de migdale (rezultat de la prepararea bazei de făină de migdale)
50 ml. sirop de agave

Baza de făină de migdale, poate fi folosită la tot felul de alte derturi raw vegane: batoane, prăjituri, fursecuri, plăcinte.
Această bază poate fi făcută integral din migdale sau din nuci de Brazilia, nuci macademia, nuci pecan, alune, fistic, precum și din combinațiile dintre ele, în funcție de preferințe.
În rețeta de față, am combinat migdale crude fără coajă cu migdale crude cu coajă.
Spălam migdalele, le scurgem și le punem la înmuiat pentru 4 ore în 300 ml de apa.

Punem migdalele la inmuiat
După ce s-au înmuiat punem migdalele împreună cu apa în care au stat la înmuiat într-un blender si mai adăugăm 300 ml. de apa si măcinăm cu ajutorul blenderului.

amestecam migdalele inmuiate

Scurgem laptele rezultat printr-un tifon sau strecurătoare (rezultă 400 ml. Lapte de migdale pe care îl vom folosi în continuare în rețetă).

strecuram laptele de migdalelapte de migdale

Întindem pe o tăviță de deshidratare pasta de migdale și o deshidratăm timp de 12 ore la o temperatură de 40 ◦ C. Măcinăm pasta de migdale deshidratată și obținem o făină de migdale.

punem pasta de migdale la deshidratatpasta de migdale deshidratata 12 orefaina de migdale

Sosul de ciocolată:
Amestecăm toate ingredientele într-un blender până când amestecul devine cremos.
Dacă facem o cantitate mai mare de sos de ciocolată putem să îl păstrăm la frigider, într-un recipient etanș până la 10 zile. Din ingredientele menționate rezultă 90 g. Sos de ciocolată.

preparam sosul de ciocolata

sos de ciocolata

După ce am pregătit și sosul de ciocolată, începem să pregătim blatul de ciocolată.
Amestecăm toate ingredientele într-un robot de bucătărie până când se formează consistența unui aluat. Punem aluatul într-o formă de tort tapetata cu hartie de copt, cu diametrul de 25 cm. si apoi îl păstrăm la congelator timp de 1 oră.

blatul de ciocolata

Cât timp stă blatul de ciocolată la congelator, pregătim crema de nucă de cocos.
Punem toate ingredientele într-un blender și amestecăm până obținem o compozitie cremoasă.
Adăugăm crema de nucă de cocos peste blatul de ciocolată și mai păstrăm la congelator timp de 1 oră.

Un desert cu adevărat bun include un sos delicios, așa că am ales pentru această rețetă sosul de caramel.
Am ales sosul caramel nu numai datorită gustului delicios dar și datorită ingredientelor cum ar fi: lucuma, mesquite și maca, bogate în substanțe nutritive.
Lucuma este un fruct subtropical, originar din Peru.Este bogat în substanțe nutritive, fibre, carbohidrați, beta caroten, niacina,calciu și fier. Pudra de lucuma are un indice glicemic foarte scăzut, fiind un excelent înlocuitor al zahărului.

Pudra de mesquite este bogată în calciu,magneziu, potasiu, fier, zinc și proteine. Mesquite este un arbore originar din America de Sud, din semințele acestui arbore producându-se pudra de mesquite, o pudra foarte aromată care da o aroma puternica rețetelor raw dar și celor tradiționale.

Rădăcină de maca, cunoscută încă din perioadă încasă, este apreciată pentru calitățile sale de a echilibra sistemul endocrin. Pudra de maca conține multe vitamine, minerale, aminoacizi și este bogată în fibre și proteine vegetale.

Pentru a prepara sosul caramel combinăm toate ingredientele într-un blender până când amestecul devine cremos.

sos de caramel
Din ingredientele menționate rezultă o cantitate de 90 g. Putem prepara sosul într-o cantitate mai mare întrucât se păstrează la frigider timp de 10 zile.

Scoatem prăjitură din congelator, o stropim cu sosul de caramel și avem un desert raw vegan minunat.

prajitura de ciocolata raw vegana

Vă dorim Poftă Bună!

prajitura de ciocolata cu sos de caramel

 

Posted in Desert, Retete raw vegane | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii