O nouă viziune asupra lumii (1) – Sinele colectiv și contagiunea socială

Marea realizarea a fondatorului psihologiei analitice, Carl Gustav Jung, elevetianul care pentru a-și cunoaște sinele a parcurs calea de la medic la psiholog și psihiatru, a fost descoperirea că, toate ființele umane împărtășesc același sine. Întrebarea „Cine sunt eu?” depinde direct de întrebarea „Cine suntem noi?” Oamenii, sunt singurele ființe care își pot crea un sine. Fără existența unui sine colectiv un om nu poate avea un punct de vedere personal și o perspectivă unică asupra lumii. Evident este vorba de sinele fals, egoul sau sinele din umbră, pe care și-l formează omul imediat după ce se naște și care, în viziunea lui Jung, este conectat la „subconstientul colectiv”. Ideea că noi ne-am creat un sine separat și perfect izolat este o iluzie. În realitate noi am accesat imensul rezervor al tuturor aspirațiilor, impulsurilor și miturilor umane. Iar cei care au intermediat accesul la acest imens rezervor au fost, cei trei factori esențiali în formarea noastră, părinții, familia și societatea. Noi ( Eu), am mers mai departe cu desăvârșirea acestui sine fals, încărcând în continuare imensul rezervor al conștientului colectiv. Acest subconștient comun este sălașul sinelui colectiv din umbră sau, cum se mai spune al umbrei noastre sau și mai scurt al Umbrei. Medicul, avocatul și scriitorul american de origine indiană, Deepak Chopra, detaliază în mod minunat acest concept de umbră, introdus de Jung : „Termenul de „subconstient colectiv” este mai degrabă unul tehnic, sinele comun pe care îl împărtășim cu toții fiind esențial pentru supraviețuirea noastră. Să luăm câteva exemple. Noi depindem de subconștientul colectiv atunci când :
– Avem nevoie de sprijinul familiei sau al prietenilor noștri apropiați
– Ne alaturăm unui partid politic
– Ne oferim ca voluntari pentru o activitate de caritate sau comunitară
– Ne înrolăm pentru a lupta pentru țara noastră sau când o apărăm într-un fel
– Ne identificăm cu naționalitatea noastră
– Gândim în termenii: „noi contra lor”
– Un dezastru petrecut în altă parte ne afectează personal
– Suntem cuprinși de teamă ca urmare a unei isterii colective
Deși toată lumea încearcă să se desprindă de acest „noi”, acest lucru este deocamdată imposibil. Coaliția dintre „eu” și „noi” nu este deloc comodă. Când vine vorba de umbra colectivă, oamenii se luptă să iasă de sub incidența ei ( societatea nu va înceta niciodată să se îndrepte către direcții pe care le dezaprobăm). Acest lucru este chiar mai greu decât să ieși de sub influența familiei, care nu reprezintă decât primul nivel al sinelui colectiv, cel pe care îl sesizăm mai ușor. Din păcate familia a investit mult prea mult în imaginea pe care și-a cultivat-o în legătură cu el, copilul răsfățat sau adolescentul rebel, pentru a renunța cu una cu două la imaginea creată. Interesul ei este să păstreze vechea imagine, nu să accepte identitatea pe care și-o reclamă cel în cauza. Ei bine societatea este chiar mai dură în această privință, nefiind deloc înțelegătoare. Ea și-a înfipt cârligele invizibile în noi toți. Astăzi, prin noua abordare holistica, știința, a venit cu dovezi clare în sprijinul teoriei lui Carl Jung. A fost nevoie să fie descoperite așa-numitele molecule-mesageri pentru a demonstra că cerebelul traduce toate emoțiile prin secreția de substanțe chimice echivalente. Atunci când aceste molecue-mesageri ajung în fluxul sanguin și invadează sutele de miliarde de celule, fericirea sau nefericirea omului sunt transmise inimii, ficatului, intestinelor și rinichilor. Peste noapte, medicina minții și corpului a căpătat astfel o bază științifică „reala”, căci nimic nu pare mai real în ochii oamenilor de știință decât substanțele chimice. Dar știința a mers mai departe pe urmele lui Carl Jung punând bazele unui nou concept foarte mult studiat astăzi și anume „contagiunea sociala”. Doi cercetători de la Harvard, Nicholas Christakis și James Fowler au sugerat prin descoperirile lor că există fire conectoare invizibile care străbat întreaga societate. Noile cercetări legate de contagiunea socială acreditează faptul că există o minte unică ce coordonează nu doar modelele și trendurile generale, sau imitarea semenilor, ci și cunoașterea de la distanță a acțiunilor celulelor cerebrale de către alte celule cerebrale, ceea ce explică de ce doi gemeni aflați la distanță de mii de kilometri unul de celălalt pot ști ce face celălalt în momentul respectiv. Contagiunea socială stârnește valuri deoarece se bazează pe date științifice, iar posibilitatea de a împărtăși cu toții aceeași minte poate schimba din temelii religia, filozofia și chiar semnificația vieții în general. Singura concluzie pe care o putem trage este că evoluția umanității nu a depins de creierul oamenilor, ci de mintea pe care au împărtășit-o aceștia. Subconștientul colectiv este biblioteca minții, depozitul tuturor experiențelor din trecut ale umanității, la care noi avem acces. Nimeni nu a putut da vreodată un răspuns singular la întrebarea : „Cine sunt eu?” Sinele uman este fluid și se află într-o schimbare continuă. El include propriul sine, dar și sinele pe care îl împărtășim cu toți ceilalți oameni. Dacă dorim să descoperim sinele real, noi trebuie să pătrundem în lumea umbrei și în fluxul ei constant. Așadar este important să înțelegem că umbra este o creație a omului, făurită în subconștientul colectiv. Era umbrei nu se poate sfârși decât dacă vom alege UNITATEA în locul separării. Practic, soarta sinelui divizat se află în mâinile fiecăruia dintre noi”. Va continua. Urmăriți rubrica Viața spirituală pe blogul nostru.

Oferit cu multă iubire de BIOVIVO

Posted in Viata spirituala | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Substanța vieții

Viața este un proces, nu este o stare. Omul trebuie să fie în mișcare permanentă. O veche zicală zice: „Omul autentic este acela pe care răsăritul nu-l găsește acolo unde l-a lăsat apusul”. OSHO detaliază: „…Nesiguranța este însăși substanța vieții. Dacă nu înțelegi nesiguranța, niciodată nu o să înțelegi viața…. Nesiguranța îi ține pe oameni proaspeți, vii, aventuroși, știind că lucrurile se pot schimba. Chiar și fără să schimbe ei lucrurile, urmează a fi schimbați. Așadar, schimbarea are un rol uriaș, acela al transformării…. Dar mintea noastră este în așa fel educată încât să ne fie frică de nesiguranță și să căutăm toată viața siguranță. Financiară, politică, religioasă – sub toate aspectele dorim să fie sigură. Dar securitatea înseamnă moartea, o moarte vie. Înseamnă că ziua de mâine va fi doar repetarea zilei de azi, iar azi este repetarea zilei de ieri.
Trăiești? Este prezent dansul în viața ta? Te miști, crești, riști, accepți înfruntările unui drum periculos? În acceptarea pericolului, în acceptarea faptului că se poate întâmpla oricând, orice, viața dă tot din ea ce are mai bun, mai deplin….Nesiguranța nu este un spațiu ce trebuie respins, este un spațiu ce trebuie iubit și slăvit, celebrat…pentru că ziua de mâine va aduce vești noi.
Milioane de oameni au decis să trăiască la un nivel minim din simpla teamă că la limita superioară ar putea cădea. Este mai sigur să trăiești la nivel minim, dar este mai sigur să nu trăiești deloc. Nimeni nu a auzit vreodată că morții ar fi nesiguri, cimitirele sunt cele mai sigure locuri. Odată ce ai intrat în mormânt, nu mai există frică, nici măcar moartea nu-ți mai poate face ceva – nu poți muri de două ori. Omul a încercat să creeze un fals decor al siguranței, știind foarte bine că va cădea, dar și așa continuă să adune recuzită în jurul său. Timpului nu-i pasă de recuzită, nici vieții nu-i pasă de ea. De fapt, este o îndurare a naturii indiferent ce ai face, vei rămâne în nesiguranță. Poți să ai contul plin la bancă, să ai o asigurare bună – dar astea sunt doar strategii să te păcălești singur. Ce siguranță poți să ai în fața morții? Ce siguranță poți să ai în fața permanentei schimbări a curgerii vieții…
Trebuie să înțelegi că nesiguranța respectivă este însăși natura vieții, nu există nici o cale de a o ocoli. Și când nu există nici o cale de a o ocoli, singurul lucru înțelept este să te bucuri de ea. Când este imposibil să-l eviți, continui să te dai cu capul de perete? Așa că este mai bine să transformi nesiguranța într-o frumoasă experiență. De fapt , asta și este”.
Oferit cu multa dragoste de BIO VIVO

Posted in Viata spirituala | Tagged , , , , , , | 14 comentarii

Fericirea Prin Bunătate

be kind

Dacă vom acționa cu bunătate, s-ar putea părea că punem fericirea altcuiva înainte de a noastră, dar în practică, nu funcționează în acest fel. Fiind buni, invariabil ne simtim bine, ne ridicam vibratia și ne hrănim spiritual. Toată lumea beneficiaza.

In viata primesti ceea ce dai. Deci, fi doar politicos și amabil în comportament și la fel se va intoarce la tine. Fiind bun cu tine insuti este la fel de important in a fi bun cu ceilalți. Nu fi aspru cu tine și ofera-ti spatiu pentru greselile banale in viata. Noi învățăm numai prin comiterea de greșeli. Învața din experiență și mergi mai departe în direcția pozitivă.

Alaturati-va cu amabilitate in categoria celor buni cu urmatorul angajament:

Ca o persoană buna, eu sunt iubitor, atent, plin de compasiune, empatic și generos cu toate creaturile lui Dumnezeu, fie ele plante, animale sau oameni. Sunt grijuliu și ma gandesc întotdeauna cu privire la modul în care comportamentul meu ii afecteaza pe altii. Îmi pasă cum se simt alții, de aceea ofer și iert. Ca o persoană buna, fac fapte bune și ii ajut pe alții, fără gândul vreunei recompense.

Este posibil să ne imaginăm o lume în care toată lumea isi arată bunătatea reciproc? Este bunătatea ceva ce putem învăța? Ce putem face pentru a deveni mai buni?

Va rugam sa dati Share si Reblog pentru a ne ajuta să răspândim acest mod de viata prin care avem acces la fericire prin bunatate. Un cat de Mic act de bunătate poate aduce zâmbetul pe milioane de fețe. Este primul pas catre fericire.

Originalul articolului îl găsiți aici:

Happiness Through Kindness(About Us).

Posted in Viata spirituala | Tagged , , , | 8 comentarii

Ecosi gel de dus bio, cu ulei organic de Arbore de Ceai

Gel de dus pe baza de ingrediente active delicate, de origine naturala. Datorita compozitiei sale speciale, bogata in sorbitol, produsul curata pielea, lasand-o in acelasi timp si hidratata.
Prin urmare este adecvat pentru toate tipurile de piele, chiar si pentru pielea uscata.

Ecosi gel de dus, nu conține conservanti si astfel produsul este bine tolerat si de catre cei cu pielea sensibila. Prin prezenta uleiului organic de Arbore de ceai in formula, se asigura o actiune antibacteriana eficienta.

Este placut parfumat cu ulei esential organic de Lavanda si ulei esential organic de Portocala.

Linia Ecosi nu contine conservanti, ingrediente pe baza de petrol, SLES si SLS, substante corozive, EDTA, formaldehide, fosfor, alcool, coloranti.

Produsul a fost testat pentru continutul de metale grele, nichel, crom si cobalt, garantand astfel o formula adecvata pentru persoanele care fac alergii la metale: valori mai mici de 0,5 ppm. Produsul a fost testat dermatologic.

Produsul este certificat de catre institutul ICEA din Italia.

Avertizari: Nu lasati la indemana copiilor. Evitati contactul cu ochii.

Gramaj 500 ml. Pret 33 ron. Pentru comenzi puteti sa ne scrieti la adresa de mail office@biovivo.ro sau biovivo1@gmail.com.

Ecosi gel de dus
ulei de arbore de ceai - blog
ulei esential de lavanda - blog
ulei esential de portocale - blog

Posted in Igiena personala | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Știință și religie – Omul de știință și cunoașterea de sine (2)

Încheiam articolul precedent despre Comunicarea prin cuvinte, constatând că știința a făcut un pas important atunci când, prin Teoria Stringurilor, a recunoscut că totul este energie și nu materie. Acest pas este important nu pentru că reprezintă o nouă treaptă în direcția unor noi descoperiri științifice, ci pentru că reprezintă o schimbare de direcție. Recunoscând că totul este energie, se recunoaște că de fapt totul este mișcare, că totul este nesigur, totul este incertitudine, totul este mister. Dacă particula cea mai mică de materie este o coardă care vibrează (un string vibrator), înseamnă că există și o sursă a vibrației acelei corzi. Oamenii de știință, până la această descoperire, aveau convingerea că, cercetând părțile în detaliu, vor ajunge să cunoască întregul în detaliu. Iată că a apărut fisura care a spulberat convingerea. Această recunoaștere, apropie știința de religie. Mai este un pas până când știința se va contopi cu religia. A demonstrat deja că OMUL, prin generatorul sau energetic, creierul, emite în permanență semnale de energie ce pot face stringurile să vibreze, (citește și articolele de pe blogul nostru „Întâlnirea dintre corp și spirit”). Așa se explică evoluția speciilor și tot așa se explică stadiul actual al vieții relative de pe planeta Pământ. În abordarea biologiei, oamenii de știință au renunțat la modelul clasic al mecanicii newtoniene MATERIALISM – REDUCȚIONISM – DETERMINISM și au schimbst direcția către modelul mecanicii cuantice, parcurgând de această dată traseul ENERGIE – HOLISM -€“ INCERTITUDINE. Când va înțelege că obiectul ei de activitate are ca limită DIVINITATEA, știința se va contopi cu religia. Dar pentru asta, cât mai mulți oameni de știință vor trebui să ajungă la cunoașterea sinelui adevărat. Cunoașterea de sine , deși este scopul central al vieții noastre pe Pământ, pare a fi incompatibilă cu știința. Adică omul de știință, primind și el educație, ca majoritatea oamenilor, prin ștafeta otrăvită a educației, este preocupat permanent de înmagazinarea a cât mai multe cunoștințe despre un domeniu cât mai restrâns al lumii materiale . Astfel, acumulând cunoștințe din ce în ce mai multe despre un domeniu din ce în ce mai restrâns, omul de știință ajunge în final să cunoască totul despre nimic. Când omul de știință, asemenea oricărei ființe pământene, va alege să- și cerceteze și propriul corp subtil, corpul său energetic, va înțelege că toate cunoștințele acumulate despre lumea fizică nu pot fi decât puntea către cunoașterea divinității. Celebrul filozof Socrate afirma inaite de a muri „ acum știu că nu știu nimic” iar Einstein la sfârșitul vieții spunea că dacă ar mai avea o șansă a vieții pământene s-ar face instalator. În încercarea de a-și cunoaște sinele s-au structurat, în decursul istoriei, trei mari grupe de oameni: realiștii, idealiștii și misticii. Realiștii, neagă sinele spunând că nu există nici un sine în interior, doar materia există. Idealiștii, neagă materia, neagă lumea materială care ar fi o iluzie, ei acceptă doar iluzia. În acest mod atât realiștii cât și idealiștii au dreptate pe jumătate. Dar jumătatea de adevăr este mult mai rea decât o minciună completă, pentru că o minciună completă are cel puțin calitatea de a fi completă. Până la urmă cineva își poate da seama de o minciună, atunci când este completă, dar o jumătate de adevăr, întotdeauna crează confuzii. Misticii acceptă ambele căi și în același timp le resping , spunând că pe un plan există și cunoscătorul și cunoscutul dar pe alt plan, nu mai există nici cunoscător, nici cunoscut, există doar incertitudine. Viața este o incertitudine. Prin actuala abordare a științei care a început să parcurgă traseul ENERGIE – HOLISM – INCERTITUDINE, omul de știință , fie din categoria realiștilor, fie a idealiștilor se apropie acum de categoria misticilor. Prin metodele științifice clasice, iubirea nu putea fi dovedită și nici acceptată, dar noua abordare a științei este complet diferită, este chiar un mod diferit de a vedea viața. În acest mod omul de știință nu mai evită problema cunoașterii de sine, devenind tot mai interesat de lumea mistică. Cunoștințele acumulate de omul de știință, nu vor dispare dar vor rămâne ceea ce sunt , o anexa secundară, pentru că sunt doar o mică parte din viață. Când va cerceta în laborator, omul de știință, în halat alb, se va ocupa de lumea materială iar când va medita, același om de știință se va ocupa de sinele sau divin. Este opțiunea liberului arbitru dacă va alege în continuare calea realistului, calea idealistului sau cea a misticului. Alegând calea misticului , rezultatul cercetării sale, are șansa de a fi un rezultat complet, nu va mai fi o jumătate de rezultat. Abordarea actuală a științei, dovedește că sunt oameni de știință care au ales deja calea misticului. Omul de știință nu este altceva decât o ființă umană, dotată de la naștere cu toate calitățile unei ființe umane. Copilul care devine om de știință dovedește pe lângă aptitudinea și harul primit și că își dorește să cunoască viața. Nu este nimic greșit în această dorință, greșită a fost doar metoda aleasă. De aceea cred că noua abordare a științei este și calea către contopirea științei cu religia. Așa cum vor dispare numeroasele limbi vorbite de oameni vor dispare și puzderia de biserici și instituții bisericești. Va rămâne doar religia care va avea înglobată în ea știința. Oamenii de știință în halate albe, având trează conștiința de sine, vor lua locul preoților în sutane negre. Dar pentru asta mai este nevoie de o treaptă pe calea evoluției spirituale, trezirea conștiintei de sine a oamenilor. Și asta o poți face Tu, acționează.

Va continua. Urmăriți Viața Spirituală pe blogul nostru.
Cu multムiubire,
BIO VIVO

Posted in Viata spirituala | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii